Dans Spaniol
Pasiunea Andaluziei razbate in tempourile fierbinti al dansului spaniol, un dans viu si expresiv, de o ritmicitate aparte. Cu miscari viguroase, intens temperamentale, acest stil de dans mizeaza pe senzational si cucereste publicul de la primul pas.
Ritmul torid al dansului spaniol aminteste de nebunia coridei si isi are originile in spumoasa cultura a gitanilor. Verva, setea de viata a acestui popor se regaseste transpusa atat in acordurile muzicii pe care se danseaza, cat si in miscarile pline de nuanta.
Dintre cele sase tipuri de dans spaniol, de departe cel mai cunoscut si mai apreciat stil este flamenco-ul. Specificul acestui dans este legat de castanietele pe care artistii le tin in mana si cu care accentueaza ritmul. In mod traditional, dansatorii includ in reprezentatia lor doua perechi de castaniete, care pot fi de tip mancho (cu sunete grave si tinute intotdeauna in mana stanga) sau hembra (cu sunete inalte).
Un dans al senzualitatii si al seductiei, al durerii si bucuriei, flamenco a devenit o adevarata cultura, marcand perioada tulbure a secolului XV. Aceasta dualitate emotionala este redata foarte expresiv de contrastul dintre miscarile mladioase ale bustului si cele infocate ale picioarelor, cu lovituri puternice si pasi ritmati de step batuti cu tocul pantofilor. Extraordinara forta de expresie a acestui dans se trage de la faptul ca reflecta spiritul disperarii, al luptei, sperantei si mandriei oamenilor in fata persecutiilor. O arta nascuta din suferinta, flamenco nu este doar un dans, ci o filozofie de viata, bazata pe armonia dintre tinuta corpului, ritm si traire.
